Acum vreo doua saptamani am primit un email,de la o draga prietena(stie ea cine este)....randurile erau cam asa:
"Mihaela ai un baietel tare dragut,si ma gandeam ca nu stim noi astia care suntem 'altfel' daca el vrea sa nu mai fie cum e.... ce stim noi?
Unde si cum e normalitatea sau fericirea? judecam dupa majoritatea ..e adevarat,dar asta nu inseamna ca Mihaita nu e fericit sau ca el chiar ar vrea sa nu mai fie diferit...
Eu cred ca el este un copil fericit,ca voi il iubiti si ca ii oferiti un suport minunat!
Si nu vreau sa te superi pe mine...am o curiozitate:ti-a zis el vreodata ca "vreau sa nu mai fiu diferit?"
Daca ti-a zis asta...e ok mesajul de pe blog...daca nu, iti propun un mesaj de genul "desi sunt diferit sunt foarte iubit" sau "diferit si iubit" sau "lumea mea altfel, dar plina de speranta!"
Cred ca mesajul cu "vreau sa nu mai fiu diferit" de fapt e simtirea ta... si te inteleg
Eu am convingerea ca baiatul tau,desi diferit e fericit...ce zici? cum e viata din perspectiva asta?"
Recunosc ca aceste randuri,m-au pus pe ganduri si m-au facut sa ma intreb aceleasi lucruri,asa ca am decis sa modific titlu,sa fie putin mai optimist!
Multumesc draga prietena,pt gandurile frumoase!
