marți, 30 septembrie 2008





Inceput
MIHAITA....si noi....povestea noastra,a lui Mihaita...suntem o familie implinita si fericita,Mihaela si Paul,cu doi copii,Andreea(03.04.1997) si Paul-Mihai(Mihaita)(25.09.2003).
Insa fericirea de a avea doi copii sanatosi,a fost intr-o zi franta in doua,...deoarece Mihaita a fost diagnosticat cu autism...Prima diagnosticare a fost cand avea 3ani si jumatate-de catre D-na Prof.Dr.Sanda Magureanu,apoi a ramas sub supravegherea DrRadu Naghiu de la Centru Medical MEDIMIR.
N-as putea spune ca este un copil bolnav,caci nu este,este doar diferit de ceilalti copii(e mai usor de suportat ideea)...insa realitatea este destul de dura...Mihaita,desi mai are putin si face 5 ani,nu vorbeste(doar silabiseste pe limba lui),nu se joaca cu copii,sta printre ei,dar ii ignora,desi copii vin la el,vorbesc cu el(momente in care mi se rupe sufletul de tristete),nu constientizeaza pericolele din jurul lui(daca vede o masina,in loc sa se fereasca fuge in fata ei),daca iesim la plimbare,trebuie sa il tin musai de mana,pt ca efectiv fuge noi....Avem si lucruri bune in comportament mananca singurel,merge la wc singurel(cand dormim mai purtam totusi pampers),doarme singurel in patul lui,in camera cu surioara lui...sunt putine,dar sunt...
Am renuntat sa ne mai intrebam DE CE?,ne-am mobilizat si am inceput sa cautam solutii,iar solutia pt recuperarea lui Mihaita,ar fi terapia ABA,care este o terapie de recuperare dupa un program bine stabilit de catre un coordonator(s-ar lucra 8 ore pe zi,5 zile pe saptamana,iar sansele de recuperare,ar fi maxime,daca ne-am apuca cat mai repede de treaba),dar,ca de obicei trebuie sa existe un dar,aceasta terapie este foarte costisitoare,in jur de 1000-1500 euro pe luna(sunt preturi aproximative in urma discutiilor cu alti parinti,care au aceeasi problema),bani pe care ar trebui sa-i avem luna de luna,pt cel putin 2 ani...sau cu putin noroc si cu ajutorul lui Dumnezeu,pt mai putin timp,in conditiile in care Mihaita se recupereaza mai repede(ceea ce,ne si dorim de altfel),asa ca iata-ne nevoiti sa apelam si noi la ajutorul dumnevoastra,celor cu suflete mari,Mihaita are si el nevoie de bunatatea dumnevostra!
Pentru donatii se pot face pe numele:
MIHAELA OPREA
BRD-Sucursala Eliberarii Constanta
-in euro :RO21BRDE140SV612277414oo
-in lei :RO25BRDE140SV61227661400
Cont SWIFT:BRDE ROBU
***
Adresa:aleea Solidaritatii,nr=12
Bl:IV.5, sc.b, etj.:4, Ap.:29
Constanta,
Cod postal:900294
Familia lui va multumeste anticipat pentrut ajutorul pe care speram ca ni-l veti acorda,si ne rugam sa vina ziua,in care el sa va multumeasca personal,si sa se roage personal pentrut toti cei care ne vor ajuta!Daca doriti detalii puteti sa o contactati pe mama lui Mihaita (Mihaela Oprea) la telefon:0741018046

3 comentarii:

Anonim spunea...

- Arata “bate din palme”!
Pret de cateva secunde Ema se uita pe masuta de lucru la cele 3 poze care reprezinta diferite actiuni. Intinde mana nesigura catre fotografia in care un baietel batea din palme.
- Bravo Ema, acesta este « bate din palme »!
M-am obisnuit sa ajung acasa si sa aud din sufragerie cum fata care este in tura de dupamasa ii da comenzi Emei.

Ema sufera de autism, un sindrom care m-a daramat si care m-a ridicat in timp foarte scurt. Am devenit autista si lupt sa scap de acest handicap de 3 ani de zile. Cand am aflat diagnosticul credeam ca totul se va prabusi in jurul meu, totul parea distorsionat, eram furioasa si in acelasi timp incercam sa ma agat de orice…
Dupa ce am aflat diagnosticul Emei, am inceput sa observ gesturile stereotipe : fluturatul mainilor, suptul limbii, plangea mult, nu dormea noptile, hipersalivatie, lipsa contactului vizual, pierderea cuvintelor invatate pana la 3 ani, nu era interesata de jucarii, nu stia sa interactioneze cu copiii, nu avea notiunea de frica, nu evita pericolele si gusta orice : pietre, nisip, jucarii ; cel mai rau era ca se autostimula ( se batea peste fata, sau se tavalea pe gresie , se musca de maini).
Ma asteptam ca medicul sa ma indrume undeva, sa ma sfatuiasca cum sa fac fata situatiei si cum sa ii arat copilului meu lumea asa cum este ea. Dar, sec ,mi s-a spus ca o sa ma obisnuiesc cu acest diagnostic, ca statul imi va da niste bani, ca la un moment dat voi renunta la servici, ca trebuie sa ma gandesc sa mai fac un copil si sa o inconjor pe Ema cu dragoste. Medicul ma indemna sa-mi iubesc fiica. Cum as putea sa renunt la tot si sa ne retragem in niste carapace unde sa traim intr-o lume …izolata !
Nu m-am lasat. Am cautat pe internet, am gasit un site despre autism, am citit despre diagnostic, despre terapia comportamentala, am citit despre copii mici, despre copii mari, despre centre de recuperare pentru copiii autisti, ganduri ale parintilor, sfaturi de la terapeuti…insa nu reuseam sa prind startul.

O mami m-a contactat pe e-mail si mi-a povestit de copilul ei care face ABA acasa, mi-a povestit despre progrese …am luat-o pe Ema de mana si ne-am dus la aceasta mami la Bucuresti. Doamna mi-a aratat ce inseamna ABA, mi-a dat materiale, m-a incurajat sa incep pana nu e prea tarziu.

In octombrie 2006 am inceput ABA acasa. Am gasit absolvente pe care le-a pregatit coordonatoarea cum sa lucreze. Preterapia a fost un moment dureros pentru mine. Eram si eu una dintre terapeute, lucram dupa orele de serviciu, faceam echipa cu un logoped care venea voluntar, lucram 3 ore seara. Eram dezamagita ca nu mergea asa cum citeam in carti. Ema plangea si refuza orice premiu. NU reuseam sa fiu atata de ferma, nu reuseam sa o controlez…plangeam ca ma vedeam neputincioasa , mi se intamplasera atatea in tr-un timp atat de scurt. Despartirea de tatal Emei, moartea mamei, moartea tatalui meu, diagnosticul Emei, … credeam ca o sa clachez, imi venea sa urlu, sa fug, voiam sa fie doar un cosmar. Imi doream sa fiu eu autista , sa fie Ema persoana independenta, ceva se rupea in mine si ma vedeam neputincioasa , fetita mea e AUTISTA.
Am inceput sa scriu pe diferite forumuri despre Ema si nevoia ei de recuperare. Am scris ce inseamna ABA si cat de mult o ajuta pe Ema sa se apropie cat mai mult de normalitate. Am facut articole la ziare locale si nationale, am fost la emisiuni in care mi-am povestit viata si lupta mea cu autismul. Mi se promiteau bani insa …erau doar promisiuni. Am fost ajutata de oameni care nu m-au cunoscut niciodata, am primit bani de la colegi, de la rude, am primit cd-uri cu muzica pe care le-am valorificat pentru a strage bani pentru terapia emei, am primit bijuterii lucrate manual, am facut felicitari…am batut la usi…unii ma ajutatu, altii ma refuzau, da ram reusit o buna perioada de timp sa tin echipa si sa lucreze ema 8 ore/zi , 5 zile / saptamana. Am reusit sa achizitionez materiale necesare, sa fac sute de poze cu diferite obiecte si actiuni, am primit jucarii si rechizite de la oameni care afla povestea…
In ianuarie am plecat in Anglia. O romanca stabilita in Londra imi promitea ca ma ajuta sa ma stabilesc acolo ca sa o pot da pe Ema la o scoala speciala pentru copiii autisti. Am primit brosuri si scrisoare de la acea scoala, mi se parea ca e sansa Emei sa incerc…am stat 6 saptamani la aceasta familie, a venit si Ema cu fetele care faceau ABA acasa, am asteptat momentul in care sa ne mutam, sa facem formele si sa o inscriu pe Ema la scoala…insa in ziua in care trebuia sa ne mutam nu au mai dorit sa fie garantori, asa ca am luat bilete de intoarcere spre casa.
Ema a implinit 6 ani in avion, mi-a cantat tot drumul…era fericita, insa nu am putut descifra starea ei de euforie. Era fericita pentru ca ne intoceam acasa, pentru ca era in avion, pentru ca era ziua ei, pentru ca era o zi frumoasa de inceput de primavara ?
Am fost inspirata sa nu renunt la servici, la casa cu chirie… dar poate ca nimic nu este intamplator. Am reintrat repede in normal, din nou lectiile obisnuite, din nou pasii mici spre …NORMALITATE.
Mii de ore in care Ema a inceput incet sa descopere lumea, inca este departe, inca nu este verbala, mai sunt probleme la socializarea cu copiii insa marge la gradinita cu insotitor si este foarte iubita de colegii ei, este protejata iar doamna educatoare este incantata ca o vede pe Ema progresand. Ema a invatat sa mearga pe bicicleta si a invatat cum sa se joace cu papusa, cum sa construiasca un turn din cuburi si piese lego, a invatat cum sa bata cu ciocanelul in bilele de lemn sau in cuie de lemn, a invatat notiunea de « a da », a invatat sa arate culorile, numerele de la 1 la 20, literele alfabetului. Ema isi spune numele la cerere si recunoaste animalele domestice si salbatice, a invatat sa comunice non-verbal sa-mi arate cu degetul daca doreste ceva, sa ma traga de mana si sa ma duca la baie, sa-mi aduca un iaurtel din frigider si sa-mi « ceara » sa o ajut sa desfaca cutia, in fiecare zi invata sa imite copii si adultii, si cel mai mult ii place sa cante si sa « spuna »-pe limba ei - povestea pe care i-o citesc seara.
Cel mai frumos moment este acela in care imi spune MAMA si ma ia de gat , se lipeste de mine, ma priveste in ochi, imi atinge fata cu palmele si ma pupa.
Atunci o vad un copil normal, cald si iubitor…dar ma trezesc si-mi spun ca nu este suficient, trebuie sa invete sa devina independenta si sa reuseasca intr-o zi sa mearga la scoala.

Donatii se pot face in conturile deschise in Romania la:

RAIFFEISEN BANK S.A, Sucursala IALOMITA. Slobozia, b-dul Chimiei, nr 13.

Titularul contului: Baba-Paun Mariana

Cont in LEI: RO20 RZBR 0000 0600 0177 2029
Cont in EURO: RO98 RZBR 0000 0600 0777 3179
Cont in USD: RO87 RZBR 0000 0600 0777 3183


Doris

Anonim spunea...

Yes undoubtedly, in some moments I can reveal that I approve of with you, but you may be inasmuch as other options.
to the article there is still a question as you did in the downgrade delivery of this demand www.google.com/ie?as_q=cefpirome ?
I noticed the utter you procure not used. Or you use the black methods of inspiriting of the resource. I have a week and do necheg

Anonim spunea...

Yes indeed, in some moments I can bruit about that I agree with you, but you may be in the light of other options.
to the article there is still a suspect as you did in the go over like a lead balloon a fall in love with efflux of this beg www.google.com/ie?as_q=lyrictheatrevt.org ?
I noticed the phrase you have in the offing not used. Or you partake of the dreary methods of promotion of the resource. I take a week and do necheg