MAMA!

MAMA!

MAMA! Au trecut aproape 8 ani,pana cand Mihaita,mi-a spus din nou mama!Da,asa este mi-a spus din nou mama,pentru ca Mihaita,a vorbit pana in jurul varstei de un an si vreo 3 luni,dupa care a intervenit un regres total in evolutia lui…am bajbait in intuneric vreo 2 ani,pana am primit diagnosticul de autism…viata noastra,dar mai ales a lui Mihaita,un este una usoara,dar este frumoasa,chiar daca este o lupta continua! Mihaita,din anul 2008,octombrie face terapie ABA,am inceput progresiv,cu 2 ore pana am ajuns la 8 ore pe zi,a muncit foarte mult,pana a ajuns aici,dar conteaza ca am ajuns! Mai avem foarte mult de munca,probabil mult timp de acum inainte si vom munci,pentru ca Mihaita este un luptator,un copil vesel si plin de viata,care va reusi ,cel putin asa speram! Ii place foarte mult marea(am senzatia,ca intr-o viata anterioara,a fost vreun peste,delfin),ne plimbam foarte mult pe plaja,indiferent de anotimp…ii plac copiii,desi nu-i intelege,ii face mare placere sa fie in preajma lor,ii plac calatoriile cum asina(de asta incercam sa ne plimbam tare mult,incercand sa-i satisfacem si aceasta placere cat de mult posibil)….ii place muzica,de orice fel,ascultata la maxim…de multe ori,ma urc cu el in masina,dam muzica tare si ne plimbam…. Asta este Mihaita,un copil plin de viata,intr-o continua miscare si agitatie,dar este fiul nostru drag,fara de care nu ne imaginam viata!